Cine suntem

Izvoarele farmacologiei

 

In deceniile timpurii disciplina de farmacologie era denumita De materia medica si includea elemente de farmacologie, terapeutica si farmacie la un loc. Concomitent, terapeutica, denumita rationala (daca natura bolii cat si modul de actiune al medicamentului erau pe deplin cunoscute sau empirica (atunci cand cunoasterea acestora era incompleta) a devenit domeniul experimental pentru clinician. Descoperirea proprietatilor din drogurile vegetale a fost realizata fara indoiala prin incercarile si greserile oamenilor care au incerat diferite plante, animale si substante minerale din mediul lor ca surse potentiale de hrana.

 

Cele mai vechi remedii pe baza de plante au fost descrise in China de catre Pen Ts'ao in perioada imparatului She Nnung, aproximativ in 2700 I.Ch., medicina omului si animalelor fiind bine dezvoltata in Asia inca din timpul antichitatii.  In Codul lui Hammurabi (circa 2200 I.Ch.), apar sanctiunile descrise pentru malpraxis in cazul administrarilor de remedii la om si animale, iar in Papirusul de la Kahun (2000 I.Ch.) sunt inscrise primele recomandari de terapie veterinara. In Papirusul Ebers (circa 1550 I.Ch.) sunt prezentate principalele boli cunoscute in medicina egipteana si 829 de prescriptii cu diferite remedii utilizate in medicina timpului. Doctrina legata de tratamente si remedii a fost transmisa si la civilizatia greaca.

 

Hippocrates poate fi considerat cel mai important profesor de medicina din Grecia timpurie. Acesta a format un grup de medici cunoscut sub numele de Scoala lui Hippocrates care utilizau pe baze stiintifice plantele medicinale. Acest concept legat de puterea de vindecare a plantelor a devenit cunoscuta ca "Vis Medicatrix Natura".

O teorie perfect actuala si in zilele noastre ale Scolii lui Hippocrates, prevede bazele eticii medicinei: "Primum non nocere - Inainte de toate, nu face rau".

  

Baza stiintifica in medicina a fost initiata de catre Aristotel (384-322 I.Ch.), care a facut numeroase observatii pe animale. Studentul sau, Theophrastus a fost cel care a clasificat plantele medicinale in functie de caracteristici. Pe baza acestor informatii, Dioscoride a compilat De Materia Medica in 6 volume unde descrie aproximativ 600 de plante care pot fi folosite in tratamentul bolilor. Acestea au fost discutate din punct de vedere al denumirii, sursei,  al identificarii morfologice, pregatirea in functie de forma si de dozaj, modul de utilizare si bolile unde este recomandat. Aceasta contributie poate fi considerata drept primul manual de farmacologie. La acestea s-au adaugat lucrarile lui Galen (131-201), informatiile fiind utilizate pe scara larga pentru urmatorii 1400 de ani. Publius Vegetius (Sec V) a impus tratatul veterinar care include baza de prescriptie medicala pentru animalele de ferma. Dupa caderea Romei, Europa a intrat in Evul Mediu.

 

Dezvoltarea cunostiintelor medicale din aceea perioada  au fost gasite doar in cultura musulmana. In aceasta perioada arabii au dezvoltat puternic practicile de farmacie si au fost primii care au distilat vinuri si bere pentru a obtine etanolul folosit la pregatirea tincturi. De asemenea, ei au fost primii care au reglementat  practica de  farmacie pentru a standardiza pregatirea prescriptilor  prescrise. Gheber Ibn Hazar (702-765), clasifica drogurile si otravurile din vremea sa si observa ca diferenta dintre droguri si otravuri este o chestiune de dozaj. Orice medicament este otrava in cazul administrari unei cantitati marite (confirmand dictonul latin: Dosis sola facit venenum).

 

In Europa, in timpul Renasterii, apare prima farmacopee editata de catre germanul Valerius Cordus (1514-1544), care a descris tehnicile de pregatire a drogurilor in contrast cu secretul existent in acea epoca. Secolele XVII si XVIII au reprezentat reinvierea stiintelor medicale si farmaceutice. Comertul cu medicamente a inflorit si experimentele medicale au devenit tot mai frecvente. 

 

Principiile active din plante (cum ar fi: Cinchona, Condodendron, Coffea, Digitalis, Strychnos, Strophantus, Thea, Thebroma etc.) au fost intens studiate si numerosi alcaloizi au fost descoperiti inca din acea perioada. In aceasta perioada arabii au dezvoltat puternic practicile de farmacie si au fost primii care au distilat vinuri si bere pentru a obtine etanolul folosit la pregatirea tincturi. De asemenea, ei au fost primii care au reglementat practica de farmacie pentru a standardiza pregatirea prescriptiilor prescrise.

 

Farmacologia veterinara in spatiul European si in Tarile Romane

 

In Transilvania

La 25 de ani dupa infiintarea primei Ecole Royale Veterinaire din Lyon[1] in 1762, de catre Claude Bourgelat (1712-1779), prima forma institutionalizata de invatamant veterinar romanesc a fost infiintata la Cluj, inca din 1787 sub denumirea de: "Catedra de terapie veterinara" din cadrul Institutului medico-chirurgical. Este posibil ca aceasta catedra sa fi existat inca din anul 1775, anul fondarii Institutului medico-chirurgical (prin Ordin imperial al Mariei Tereza) (Ghergariu, 1994).

 

In 1787, Institutul, conform atestarilor, era alcatuit din doua catedre:

I   - Anatomie, Chirurgie, Obstetrica, condusa de Josephus Laffer;

II - Terapie Veterinara, condusa, la inceput, de Petrus Fuhrmann.

 

Invatamantul veterinar s-a predat impreuna cu cel medical in cadrul Institutului, pana in 1872, absolventii primind titlul de Magister chirurgicale et obstetritiae veterinariae, acestia fiind abilitati sa exercite atat medicina omului, cat si a animalelor. Potrivit "Summa praeceptorum studium chirurgiae et cursum biennalem determinatium" (Maizner J., cit. Ghergariu, 1994), planul de invatamant, in 1793, arata astfel:

 

Anul I: 

Sem. I:  Anatomia; 

Sem. II: Obstetrica teoretica, Medicina legala, Fiziologia, Biologia;

Anul II:

Sem. I:  Patologia, Farmacia si Terapia

Sem. II: Obstetrica, Medicina legala, Fiziologia, Biologia; Farmacia si Terapia I;

Sem. II: Terapia veterinara II, Oftalmologia.

 

Din 1834, durata invatamantului se extinde la 3 ani, in anul terminal efectuandu-se stagii de practica (Ghergariu, 1994).

 

In Muntenia

In 1860, se infiinteaza in de catre dr. Carol Davila, Scoala de medicina si farmacie, iar din 1 ianuarie 1861, acelasi Carol Davila, conform "Inaltei resolutiuni" a domnitorului Alexandru I. Cuza, va infiinta, la Bucuresti, Scoala speciala de veterinarie, apartinand "Ministerului de Resboiu", alaturi de Scoala de medicina si farmacie. In cadrul acestei scoli, in anul al III-lea de studii, figura, ca materie fundamentala, si Farmacologia, predata, la inceput, de catre ilustrul medic veterinar Carol Prokesch, instruit la Viena (si venit in Romania in 1852), titularul "Clinicei veterinare", locul sau la disciplina fiind luat mai apoi de catre doctorul veterinar Ion Popescu (Simionescu, 1984).

 

Tot in aceasta perioada apar primele lucrari cu elemente de terapie veterinara. Astfel, in 1814 apare la Buda, pe cheltuiala lui Nicola Nicolae din Brasov, “Calendarul ce slujeste pe 100 de ani (1814-1914) Calendarul ce slujeste pe 100 de ani (1814-1914)”  unde sunt alocate primele 31 de pagini pentru: “Doftorii impotriva celor cateva boale ce lesne si adesea ori se intampla cailor, boilor si altele”. In brosura sa, “Doftorie contra galbezii”, Stefan Gaing recomanda “radacina de Filice” (Filis major) ca tratament al acestei parazitoze.

 

In Moldova

Desi, mai apare in 1834, la Iasi lucrarea: Iconomia rurala si domestica”, sub ingrijirea postelnicului Draghici Manila, totusi, prima carte propriu-zisa de terapie veterinara poate fi considerata: Oarecari invataturi pentru cautarea bolilor si prasirea vitelor domestice aparuta la Bucuresti, in 1842, scrisa de catre medicul Ion Huboti, diplomat al scolii de medicina veterinara de la Viena.

 

Din 1864, ca urmare a "Legii asupra instructiunii", "Scoala de veterinarie" va fi considerata ca facand parte din "Instructiunea superiore", durata studiilor crescand de la 3 la 5 ani (Simionescu, 1984). By the 1864 Veterinary School Regulation, remained in force until 1872, the subjects were divided into 6 chairs and distributed uver 5 years of study: 

- stiintele naturale, fizica, chimia.

- farmacologia, botanica.

- anatomia, fiziologia, exteriorul animalelor domestice.

- anatomia si patologia copitelor, arta potcovitului.

- anatomia patologica, patologia generala, clinica interna.

- patologia chirurgicala, chirurgia veterinara, clinica veterinara.

- higiena, politia sanitara, morbele epizootice si contagioase, 

 

Din Jurnalul Comitetului Academic din 1843, aflam ca „Comitetul invataturilor publice din Principatul Moldovei” s-a intrunit „spre a chibzui asupra reformei ce are a se face in Academia Mihaileana” si, dupa „chibzuiala”, in schita noului regulament intocmit, se prevedea si un curs de „veterinarie”.

 

Recunoscut si adoptat inca de la începuturile medicinei veterinare, farmacologia veterinara a avut exponenti de valoare care au reprezentat elita intelectualitatii medicale romanesti, fiind un prilej de mandrie si recunostinta pentru multe generatii de medici veterinari fata de profesorii lor de farmacologie: C. Prokesch, Al. Locusteanu, G. Slavu, N. Popescu, Fr. Popescu, Olimpia Vechiu, E. Licperta, P. Balaci, M. Mircea, A. Vintan, O. Schöbesch, C. Statescu, A. Gherdan, Ingeborg Bogdan, R. Tudorache.

 

Pharmacologiae Veterinariae Timisaensis

 

Disciplina de farmacologie veterinara a inceput sa functioneze pentru prima oara in Banat la Arad, in cadrul Facultatii de Zootehnie si Medicina Veterinara, sub denumirea de Farmacologie si receptura veterinara.

 

Primul titular al disciplinei a fost:

 

Prof. Dr. Aurel Vintan

  
Odata cu infiintarea, in 1962, a Facultatii de Medicina Veterinara din Timisoara, Prof. Dr. Aurel Vintan a fost solicitat si apoi incadrat ca titular la disciplina de Farmacologie si receptura veterinara, disciplina pe care a organizat-o si a condus-o pana la pensionarea sa, in anul 1974.
Pentru o perioada, domnul profesor Vintan a predat si cursul de Botanica medicala. 

 

Profesorul Aurel Vintan a imbinat, in mod fericit, exceptionala sa capacitate profesionala, cu o finete de neegalat in gesturi si comportament. Domnul Profesor a dat dovada intotdeauna de distinctie si sensibilitate spirituala avand o preocupare constanta pentru studentii si colaboratorii sai, dornic intotdeauna sa ajute si sa inteleaga nevoile lor. Profesorul Vintan sa dovedit a fi un barbat adevarat, cu sentimente, convingeri si fapte, a fost un pedagog excelent, care reusit sa imbine armonios elementele teoretice cu abilitatile practice ale studentilor sai. Prelegerile sale au fost de cel mai inalt nivel, sustinute cu pasiune, vibratia din vocea lui nefiind uitata de catre fostii sai studenti.

 

Materialele scrise de prof. Aurel Vintan au fost: "Reproductia animalelor domestice", autori: N. Luca, N. Popescu, N. Gluhovschi, A. Vintan, Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti, (1965), "Botanica medicala", (1948, 1971), "Farmacologie veterinara si receptura", autori: A. Vintan, O. Schöbesch, L. Enescu, Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti, (1967), Farmacologie veterinara”, A. Vintan, curs lito., (1972).

 

Profesorul Aurel Vintan s-a bucurat de prestigiu profesional si peste hotare. In 1971, de exemplu, a fost in Ungaria, unde a sustinut expuneri la Universitatea de Medicina Veterinara si la Laboratorul Central de Diagnostic din Budapesta, precum si in cadrul diferitelor institutii cu profil medical veterinar din alte zone ale Ungariei. Temele abordate, care au vizat provitamina A la bovine, au fost apreciate in termeni cat se poate de elogiosi, provocand interes, apreciere si discutii ample si numeroase, in derularea programului enuntat in tara vecina.

 

Opera stiintifica a profesorului Aurel Vintan, “Lordul”, poate fi considerata bogata, originala si de valoare. A fost un om de inalta cultura, excelent pedagog, cu realizari stiintifice originale, un model de conduita pentru studenti si colaboratori. Ca directii principale de cercetare,  unde a obtinut rezultate deosebite, pot fi amintite: “Particularitatile metabolismului si efectele carotenului si ale vitaminei A la bovine”; “Sulfamidele: cinetica, dinamia si utilizarea lor in terapie”.

Sef Lucrari Aurel Gherdan 

  
A fost incadrat la disciplina de farmacologie, initial cu jumatate de norma (din 1963), si, mai
apoi, ca asistent cu norma intreaga (din 1968). Din 1971 domnul dr. Gherdan a ocupat functia de Sef lucrari si a fost titular de curs la disciplina Boli de nutritie si toxicoze (1972-1973).

 

Din anul 1973 si pana in 1981, domnul dr. Gherdan a fost titular de curs la disciplina Toxicologie si toxicoze, cand disciplina a fost preluata de catre doamna Dr. Alexandra Trif, avansata sef lucrari. Din aceasta perioada amintim manualul unic: Toxicologie si toxicoze, realizat impreuna cu domnii profesori: Suteanu E. (FMV Bucuresti), Ghergariu S. (FMV Cluj) si Popescu O. (FMV Iasi). Odata cu pensionarea domnului Prof. Vintan, incepand din 1974, Dr. Gherdan, a preluat cursul de farmacologie veterinara, devenind sef de disciplina.

 

Din activitatea sa la disciplina un punct important de amintit este ca, domnul Dr. Aurel Gherdan a fost coordonatorul a nureroase granturi, tematica de cercetare abordand teme de cercetare importante, ca de exemplu:

-  Studiul componentilor Helleborus purpurascens.

- Cercetari privind obtinerea unor noi formule medicamentoase in terapia bolilor la animale (sulfamide etc.).

- Carotenul si vitamina A in sfera reproductiei la vaci.

- Testarea produsului Drojdie atomizata cu Ergosterol la tineretul animal.

- Cercetari farmacoterapeutice cu Nistatin 500 U.I. in infectii respiratorii la pasari.

 

Odata cu pensionarea domnului Dr. Gherdan, in 1997, disciplinele au fost preluate de catre Romeo T. Cristina.

De la infiintare pana in prezent la disciplina de farmacologie veterinara de la Facultatea de medicina veterinara Timisoara au activat:

Cadre didactice titulari de curs la disciplina de Farmacologie veterinara:

 

Prof. Dr. Aurel VINTAN                          1962-1974  ()
Sef Lucr. Aurel GHERDAN                     
1963-1974; 1974-1997, 
Prof. Dr. Romeo Teodor CRISTINA         
1991-1997; 1997-,

Cadre didactice care au predat ore de lucrari practice la disciplina:

 

Asist. Dr. Marin MOLDOVAN           1962-1968 ()
Asist. biol. Ileana GARICI              
1966-1970
Asist. biol. Aftina TOSICI                1966-1977
Asist./Sef lucr. Dr. Alexandra TRIF 
1968-1972; 1978-1990
Asist. Drd. Dana DUTA                  
1998-2002
Asist. Drd. Krisztina ZONGOR         
1998-2002
Asist. Dr./Sef lucr. Dr. Eugenia DUMITRESCU   2003–prezent 

 

Cercetatori stiintifici care au activat la disciplina:

 

Farm. Sef laborator Ana BIRUESCU 1964-1980 (
Ing. Chim. Dr. Dorel PARVU            1981-1991 

Personal care a activat la farmacia clinicilor veterinare:


Farm. Antita MICSA                     
1966-1970

Personal tehnic care a activat la disciplina:


Tehn. Zdravco STOIANOV         
1966-1978  
Tehn. Princ. Constantin HONEA  1
978-2010

 

[1] Dupa 1762 s-au mai infiintat si alte scoli de medicina veterinara dintre care amintim: Paris Alfort 1766, Torino 1769, Copenhaga 1780, Berlin 1790, Milano 1791, Londra 1792, Madrid 1793, Berna 1806 etc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Check google pagerank for veterinarypharmacon.com Rating for veterinarypharmacon.com